Un peisaj care nu ține de infrastructură, investiții sau administrație, ci, mai simplu, de comportament. În doar câteva curse, un autobuz poate ajunge să arate ca după o zi de picnic… dar fără ca cineva să strângă după.
Situația ridică, din nou, o problemă veche: lipsa de responsabilitate în spațiul public.
Pentru unii călători, regula pare simplă: ce consumi în autobuz rămâne în autobuz. Nu contează că spațiul este folosit de sute de oameni zilnic sau că cineva trebuie, ulterior, să curețe în urma lor.
În tot acest timp, discuțiile despre „orașe ca afară” și „civilizație” rămân la nivel declarativ.
Realitatea din autobuzul de pe linia 48 arată însă altceva: că schimbarea nu ține doar de autorități, ci și de fiecare dintre noi.
Pentru că, dincolo de orice investiție sau proiect, curățenia începe cu un gest simplu – să nu lași în urmă ceea ce nu ți-ar plăcea să găsești.