Referindu-se la solicitarea SUA vizând baza militară de la Mihail Kogălniceanu, consilierul prezidențial Marius Lazurca, într-o intervenție recentă pe subiect, nu ne-a oferit o explicație, ne-a oferit în schimb o eschivă. Una lustruită diplomatic, formulată cu aparența omului care “își alege cu grijă cuvintele”, dar suficient de transparentă încât să se vadă ce ascunde: nu o clarificare, ci o mutare de responsabilitate, scrie Silviu Predoiu, fost sef interimar al SIE.
Potrivit lui Predoiu, fraza-cheie din declarația lui Lazurca este aceasta:decizia privind noile capabilități militare americane “nu a fost luată de președintele României, de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, ci de Parlamentul României”.
”Ca formă, propoziția poate fi justificată. În fond însă, este un adevăr spus astfel încât să ascundă responsabilitatea.Pentru că realitatea instituțională este simplă. CSAT, organism condus de președinte, a analizat solicitarea americană, a avizat-o pozitiv și a înaintat-o mai departe spre Parlament. Parlamentul nu a inventat subiectul, nu a negociat parametrii, nu a produs o evaluare de securitate și nici nu a primit acces la tabloul complet pe care l-a avut CSAT. Parlamentul a fost chemat să valideze sau, cum a spus președintele în scrisoarea sa, să încuviințeze. Atât. A defini asta drept “decizia Parlamentului” este echivalentul politic al expresiei: eu doar am ținut stiloul, altcineva a scris textul.Aici este, de fapt, mesajul domnului Lazurca: să nu privim spre Cotroceni, să nu privim spre CSAT, să nu întrebăm cine a cântărit riscurile, cine a definit oportunitatea, cine și-a asumat politic implicarea României într-o operațiune sensibilă în contextul războiului din Orientul Mijlociu. Ni se sugerează elegant să privim spre Parlament, acel decor democratic util mai ales când trebuie împărțită vina.Și mai este ceva iritant în formularea consilierului prezidențial Lazurca. Invocarea Parlamentului ca “forul reprezentativ al democrației românești” sună nobil, dar în acest caz e aproape cinică. Ce ne spune de fapt domnul Lazurca sună cam așa: nu vă uitați la bucătar, uitați-vă la ospătar. Nu contează cine a gătit meniul, cine a ales ingredientele și cine a decis proporțiile; important este cine a adus farfuria la masă. Este o insultă discretă la adresa inteligenței publicului.La fel de convenabilă este și ambalarea întregii operațiuni în limbajul aparent liniștitor al “capabilităților sofisticate”, “defensive”, “fără armament propriu-zis”, ignorând premeditat faptul că în războaiele moderne, logistica, informația și conectivitatea nu sunt decor. Acestea reprezintă chiar sistemul nervos al operațiunii. Să pretinzi contrariul înseamnă fie naivitate, fie propagandă pentru uz intern”, a explicat Silviu Predoiu pe pagina sa de Facebook.
Conform acestuia, problema reală nu este doar ce a aprobat România. ”Problema este refuzul de a asuma limpede cine a luat decizia politică de a merge pe această linie. În fapt, domnul Lazurca, nu a încercat să lămurească opinia publică. A încercat, așa cum el a înțeles fișa postului său, să protejeze centrul de comandă politic de costul propriei decizii. Iar asta spune multe despre cel pe care îl consiliază”.