La organizația municipală a PSD Constanța, competiția internă pare să fi fost înlocuită cu o procedură mult mai simplă: selecția. Eduard Martin este, oficial, unicul candidat la conducerea organizației, o situație care, chiar și în absența altor detalii, ridică semne de întrebare serioase. Cu atât mai mult cu cât chiar din declarațiile sale reiese că această „unicitate” nu este rezultatul lipsei de interes sau de alternative, ci al unei decizii asumate de „echipă”.
Problema reală nu este însă doar candidatura fără adversar, ci mecanismul prin care s-a ajuns aici. Din interiorul organizației vin tot mai multe semnale că, până și la nivelul celor mai mici structuri, membri care și-au exprimat dorința de a candida pentru funcții modeste au fost blocați. Unii nu au primit niciun răspuns la solicitări. Alții s-au trezit că „alegerile” au avut loc fără să fie anunțați. Există relatări despre ședințe organizate discret, despre voturi exprimate pe grupuri de WhatsApp sau despre proceduri improvizate care ar face invidios orice manual de cum să mimezi democrația fără să o practici.
Nu vorbim despre detalii administrative sau despre simple scăpări organizatorice. Vorbim despre un tipar. Despre o strategie în care oamenii sunt validați „om cu om”, în funcție de gradul de loialitate față de actuala conducere municipală. Este un joc calculat pe termen lung: cei selectați astăzi vor avea mâine drept de vot în structurile superioare ale partidului. Iar dacă baza de vot este construită artificial, rezultatele viitoare devin previzibile.
De fapt, aici pare să fie miza reală. Nu doar controlul organizației municipale, ci influența asupra echilibrului de forțe la nivel județean. Într-un partid în care voturile interne decid cariere politice și direcții strategice, modul în care sunt „crescuți” delegații devine esențial. Iar când accesul la candidatură este blocat selectiv, democrația internă nu mai este o competiție, ci o formalitate.
Pentru anul 2026, imaginea este cel puțin jenantă. Într-o epocă în care partidele vorbesc public despre reformă, transparență și conectare cu membrii de rând, la PSD Constanța pare să se construiască o structură închisă, controlată până la detaliu. Un sistem în care nu contează cât de activ ești, cât muncești sau cât sprijin ai în organizație, ci dacă „convingi” conducerea că meriți să fii lăsat să candidezi.
Când competiția este eliminată din start, iar alegerile devin o succesiune de validări prestabilite, nu mai vorbim despre politică internă, ci despre o formă de administrare autoritară a partidului. Iar întrebarea care rămâne este simplă: cât timp mai pot fi convinși membrii PSD Constanța că aceasta este, totuși, democrație?