În Postul Paștelui, cu pavăza Sfintei Cruci, voluntarii Asociației de caritate „Suflete deschise” transmit un nou îndemn: Fiți buni! Ieșiți din zona de confort! Faceți fapte bune! Iertați și dăruiți! Să sporim credința, iubirea, pacea, speranța și gândul bun! Acum, când ura invadează pământul, să ne iubim unii pe alții!În slujba aproapelui, Asociația de caritate „Suflete deschise” a inițiat și derulat mai multe proiecte social-misionare, orientate în special către persoanele bolnave, aflate în dificultate, sărmani sau fără adăpost.Asociația „Suflete deschise” a realizat mai multe programe social-misionare: „Mai aproape de aproapele! Arată că îți pasă! Fii un bun samaritean și ajută un sărman! Deschide-ți sufletul! Primește și dăruiește! Fă fericit un copil necăjit! Ajută un copil, dăruiește un zâmbet! Zâmbetele sunt sărutările sufletului! Vestea cea bună! Fii bun! Fii și tu un Moș Crăciun!“.Cu gândul la toți bolnavii care sunt internați în spitale, la toată suferința umană și la Maica Domnului, Asociația „Suflete deschise“ a realizat zece ferestre spre cer, pentru ca omul să se întâlnească prin acestea cu divinitatea. Astfel, zece troițe, prilej de bucurie și încântare atât pentru pacienți, vizitatori, personalul medical, cât și pentru localnici, au fost ctitorite în numele Mântuitorului Hristos, al Sfintei Treimi și al Maicii Domnului la: Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Constanța, la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase, la Spitalul de Ortopedie și Traumatologie din Eforie Sud, la Spitalul de Ftiziologie Agigea, la Spitalul de Psihiatrie Palazu, la Spitalul Clinic CFR, la Liceul Sanitar „George Emil Palade”, la intrarea în stațiunea Mamaia, în stațiunea Eforie Nord la Biserica „Sfânta Maria” și la Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Apostoli Petru și Pavel”.Astăzi, Asociația „Suflete deschise” a pus piatra de temelie a unui viitor monument, a unei noi ferestre către cer, care va fi înălțat de Paști, în Parcul Gării, lângă Biserica „Sfântul Arhidiacon Ștefan”. Slujba punerii pietrei de temelie a fost oficiată de părintele Popescu Cornel.În cei zece ani, am răspuns tuturor apelurilor celor cu adevărat năpăstuiți și disperați, aducându-le nu numai sprijin material, ci și psihologic, duhovnicesc, mângâiere și alinare.De aceea, voluntarii asociației sunt zilnic prezenți printre pacienții internați, printre oamenii străzii, printre cei fără adăpost, printre cei nevoiași și cei ce trec prin grele încercări.Începând de astăzi, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, spre folosul tuturor creștinilor, vom înălța în numele Sfintei Treimi altarul pe care Iisus S-a jertfit pentru iertarea păcatelor omenirii, simbol al victoriei vieții asupra morții și al iubirii divine, simbol al legăturii dintre cer și pământ și al dragostei față de semeni, simbol prin care creștinii își mărturisesc credința.Trecătorii prin parc vor avea prilej de bucurie, de meditație, prilej de luare aminte și de închinare, putând citi și rosti Rugăciunea Inimii, care va fi gravată pe monument.Hristos le cere urmașilor Săi să moară față de ei înșiși, să își ia crucea și să Îl urmeze (Matei 16:24). Luarea crucii și moartea față de sine nu sunt acțiuni „confortabile”, iar creștinii ar trebui să fie întotdeauna dispuși să iasă din zona lor de confort în orice situație în care Dumnezeu îi poate pune.Nu suntem doctori, nu suntem tămăduitori, dar mângâietori putem fi, alinători de suferință cu putere omenească, asta o putem face și noi. Și dacă facem cele la măsurile noastre, face și Dumnezeu prin noi ceea ce nu putem face noi numai prin puterea noastră.Bunăvoința nu este egal împărțită la toți, probabil că nu suntem buni din naștere, devenim astfel. A fi bun cu tine face să fii bun cu alții, să ai grijă de cei apropiați și grijă de cei slabi. Bunăvoința înseamnă să ai răbdare, să încerci să fii în locul celuilalt, să fii modest, să înțelegi că avantajele tale se datorează nu unei superiorități naturale, ci și șansei, să poți empatiza cu cineva mai slab sau mai puțin educat, să zâmbești chiar și atunci când problemele te apasă și nu îți vine să o faci.Atunci când vin sărbătorile, ne simțim toți, brusc, mai buni, uitând că semenii noștri, oamenii, ca și animalele, au nevoie de ajutorul nostru mereu, în tot anul.De ce ne aducem aminte de cei din jurul nostru și de ce ne aducem aminte că trebuie să fim buni doar de Paște și de Crăciun? De ce numai atunci ajutăm familiile defavorizate, sărmanii, copiii orfani sau cu dizabilități, bătrânii și oamenii fără adăpost?Dumnezeu nu așteaptă filantropi de ocazie, ci creștini de cursă lungă.Numai credința în El izvorăște fapte bune, iar cu cât credința este mai mare, cu atât roadele ei vor fi mai numeroase și cu efecte vizibile asupra celor din jur.În atotștiința Lui, Dumnezeu a croit deja drumul pe care noi suntem chemați să-l parcurgem către El. A pus un sărac în stânga noastră, care are nevoie de ceva de mâncare, un om rănit, bolnav, care are nevoie de ajutor, un bătrân trist și singur, un prieten pe care îl putem susține moral după o decepție, multe și diverse ocazii de a face faptele credinței, adevăratele fapte bune, cele cu efect veșnic.Citește și: