Ambele situații au în vedere siguranța navei, a operațiunilor, a echipajelor și a mărfurilor, indiferent unde se desfășoară acestea. Sunt două situații în care se poate afla un remorcher.Ordonanța 42/1997 se referă la asistență și salvare, unde regăsim terminologia specifică, atunci când nava poate fi remorcată sau împinsă. Din punctul meu de vedere, un remorcher aflat într-o situație de asistență poate interveni în preluarea echipajelor, preluarea unor mărfuri de la bord, transportul acestora către uscat sau către alte facilități de la mal. De asemenea, poate împinge nava.Când vorbim despre remorcajul de manevră al navelor, nava trebuie să fie dotată cu un cârlig. Acesta este, de fapt, principalul element de clasificare al remorcherelor, care sunt certificate pentru desfășurarea activității de remorcaj de manevră, conform Ordonanței 22. Clasificarea lor se face în funcție de tracțiunea la cârlig. În trecut, acestea erau categorisite în funcție de capacitatea motorului (1200, 2400, 4800), ceea ce reflecta indirect și puterea de tracțiune.Remorcarea unei nave se face prin tractare sau împingere. Remorcajul de manevră se realizează, de regulă, cu pupa navei, iar împingerea cu prova (partea din față). În cazul remorcării, nava trebuie să aibă un cârlig la pupa, care poate oscila la 180°, astfel încât tracțiunea să se realizeze corect, indiferent de poziția relativă a navelor.Aceasta este diferența: un remorcher aflat în asistență poate fi dotat și pentru remorcaj, însă o navă care nu are aceste dotări nu poate face decât asistență și, cel mult, împingere. În toate situațiile, trebuie asigurată siguranța ambelor nave, precum și a echipajelor.Condițiile meteo sunt esențiale. În funcție de gradul furtunii și de clasa navei, operațiunile pot fi desfășurate până la un anumit nivel (de exemplu, gradul 3–4). Dincolo de aceste limite, operațiunile sunt sistate. De altfel, porturile anunță frecvent oprirea activităților în condiții de ceață sau furtună.Decizia de a continua sau opri o operațiune aparține firmei care deține nava și comandantului acesteia, care are responsabilitatea principală pentru siguranța navei, a echipajului și a instalațiilor. Nivelul de implicare într-o operațiune depinde direct de clasa navei.În ceea ce privește intervențiile subacvatice, acestea țin de operatorii specializați și de decizia individuală a scafandrului de a intra sau nu în imersiune, în funcție de condiții.Este nevoie de răbdare pentru a vedea rezultatele anchetei și pentru a se stabili condițiile în care a avut loc acest incident regretabil, soldat cu decesul a cinci persoane. Autoritățile au obligația de a oferi familiilor răspunsuri clare privind modul de desfășurare a operațiunilor, dacă acestea au fost corect autorizate și dacă existau dotările necesare.Ancheta va trebui să stabilească responsabilitățile, conform legii. Aceasta este coordonată de un procuror, în colaborare cu specialiști în domeniul naval și al siguranței navigației.Toate aspectele sunt importante în stabilirea adevărului: dotările navei (inclusiv existența cârligului), modul de preluare a remorcii, deciziile luate și responsabilitățile fiecărei părți implicate – de la firmă, la comandant și pilot.Din păcate, unele dintre persoanele implicate direct în operațiune nu mai pot fi audiate”, declară acesta. Citește și: