„Am ajuns acasă, după proiecția filmului „Dobrogea”, realizat de Mircea Bezergheanu, la Centrul Multicultural „Jean Constantin” din Constanța și încă sunt acolo, undeva, în cadrele lui. Deși urmăresc de ani de zile documentare de natură de la National Geographic, la Discovery, ceea ce am văzut în seara asta a fost altceva. Nu doar imagini spectaculoase, ci o stare. Un film din care simți, la propriu, devotamentul, răbdarea și anii de muncă din spate. Cunosc Dobrogea. Am străbătut-o, am fotografiat-o, am simțit-o în felul meu. Și totuși, prin ochii lui, am descoperit-o din nou, mai profund, mai viu, mai adevărat. Este genul de proiect care nu doar arată un loc, ci îl transformă în poveste.Un film care nu impresionează doar vizual, ci te schimbă, discret, pe dinăuntru.Respect pentru toată munca, Dobrogea merită spusă așa!” –Valodea Vali Hodoro .
Liliana Bujor : „Filmul „Dobrogea” nu se vizionează! Se simte și se trăiește cu pasiune, acolo unde liniștea se așterne cu răbdare: în câmpuri întinse, în munți cu tăceri nespuse, în poteci cu zâne și apusuri care dor de frumusețe! Dobrogea – fata frumoasă, l-a învățat pe Mircea Bezergheanu cum se iubesc păsările, cum miroase ploaia, cum se unduiesc florile, zumzetul albinelor și zborul fluturilor! Iar Mircea ni le dezvăluie după 17 ani de muncă, pasiune și perseverență, într-un adevărat poem al sentimentelor care te urcă la cer și te coboară pe pământ! Când viața o ia pe repede înainte, oprește-te și vezi frumosul din jur! Este tot ceea ce avem nevoie ca să fim fericiți! Felicitări, NEPĂMÂNTEANULE!”.
Elena Ionita: „Felicitări!!!! O minunăție de film. Masterpiece, i-aș spune. Multe, multe mici capodopere vizuale și sonore, care se unesc și formează ceva magic și fermecător! Dobrogea…, tată, Dobrogea!”.
Dorina Iaszfalvi: „Am fost pe la ski, dar a venit primăvara, apoi vara și ne-am bălăcit, că era destulă apă. I-am zis soțului meu: Mai bine că n-ai venit, că îți era mare ciudă; prind păsările mai mult pește decât tine. Aștept și partea a 5-a. Sigur va fi cel puțin la fel de frumos! Adevărat că n-am simțit când a trecut timpul!”
Camelia Scurtulescu: „Noi nu mai avem ce spune, pentru că, prin dumneavoastră, Dumnezeu a lăsat creația să vorbească. Ați adunat 17 ani de tăcere, de jertfă, de suflet și iubire pentru natură și semeni și i-ați transformat în lumină, o lumină în care se simte mâna Lui. Ați vorbit despre cer, despre Dunăre și Mare, despre zbor, despre tot ceea ce Dumnezeu a zidit cu iubire, pentru oameni. Noi doar simțim… și mulțumim. Mulțumim pentru acești ani dăruiți nouă, cu har și cu suflet. Felicitări, Mircea Bezergheanu!”
Cristian Vina: „Un fotograf face film despre Dobrogea și, surpriză: mai multe cadre cu pelicani decât cu oameni… Dar sincer, pelicanii par mai fotogenici și mai relaxați decât noi toți. Finalul? Un apus superb și spectatorii care se întreabă dacă să-și ia bilet spre mare sau spre Deltă, sau direct un aparat foto! Minunat!”.
Florinda Loredana: „Premiera filmului Dobrogea, regizat de Mircea Bezergheanu, a fost pentru mine o trecere fină din real în vis — ca și cum pământul ar fi respirat povești, iar lumina ar fi știut exact unde să se așeze. M-am regăsit într-o lume țesută din freamăt de vânt, tăceri adânci și fragmente de magie, unde fiecare cadru pulsează ca o amintire care nu a fost încă trăită. Dobrogea nu este doar un film, ci o stare — un loc în care realitatea se topește ușor în feerie, iar sufletul rămâne suspendat între ele.O experiență care nu se privește doar…, se simte”.
Mircea Bezergheanu :„Cea mai talentată Tătăroaică din Univers, Vilman Cadîr!!! Mă înclin cu respect, după ce m-am lins pe degete. Numai bunătăți mi-ai adus. Facem un film cu tine și mergem la Cannes, bre!”
Joca Bardea Maria: V-am descoperit pe Facebook și va urmăresc demult!! Și uite că miracolul s-a produs și am ajuns sa vad această minunăție de film. Au fost secvențe in care aveam un nod în gât ca sa nu las să izbucnească lacrimile. Dureros de frumos, as spune! V-o spune cu toată sinceritatea, o dobrogeancă prin adopție. M-am născut și am copilărit în Munții Apuseni, unde mă întorc de fiecare dată cu drag la casa părintească. Apropos de Munții Apuseni, din păcate și acolo umblă și face ravagii șacalul auriu, dacă va vine să credeți! In rest…, să aveți inspirație și să ne vedeam la un nou film! Încă o dată, Jos pălăria!!!
Zavoianu Catalin : „Am multe de scris și nu vreau sa plictisesc! Azi am cunoscut un OM deosebit! Un titan al fotografiei! Un maestru al imaginilor! De ani de zile îl urmăresc! Azi l-am cunoscut personal. I-am strâns mâna și l-am felicitat! L-am aplaudat, și la început, și la sfârșitul filmului! Am stat 3 ore cu ochii cât cepele! Coloana sonoră, imaginile acelea macro, drona aia care zbura prin nori de parcă zburam și eu, ninsoarea aia viscolită de îmi îngheța sângele în vene, ploaia aia cu fulgere și tunete…Mă gândesc câtă muncă a fost în spate! Cât sacrificiu, cate nopți nedormite, cat frig, cat efort, câtă răbdare… 17 ani!!! Au meritat toate aplauzele!! Coloana sonora și sunetul, demențial! Când a intrat șarpele de apa în acțiune, a intrat pe ritm de război! Mi s-a furnicat pielea pe mine!! Maestre, ne-ai făcut-o in seara asta! Eu am doar un reproș: A durat prea puțin! Aș fi stat toată noaptea. Mi-am imaginat că eram eu copilul acela blond care se juca cu țărână. Așa am fost în copilăria mea! Insectele alea mici, filmate cu macro… Pfoaiii!!! Unele vietăți le cunoaștem, pe altele le-am văzut acum prima dată. Aștept cu nerăbdare și partea a 5-a! Știam că ești bun, însă filmul a fost peste așteptări! Voi face o postare și pe pagina mea despre această minunată seară. Maestre, mă înclin. Încă un rând de aplauze, de la mine!”.
Cornelia Ferendinos : „O adevărată desfătare a ochiului, mintii si sufletului, așa încât creierul meu a trăit pentru destul timp, într-o totală stare de beatitudine! Felicitări!”.
Andrey Lacry : „Peisaje care îți taie respirația și o muzică ce îți mângâie sufletul… Dobrogea este pur și simplu minunată. Așteptăm partea a 5-a. Felicitări!!!”
Carmen Obretin : „Nu a fost documentar. A fost o stare. Asemenea stării pe care o ai când faci meditație. Acum însă și cu imagine. Ce să spun, cuvintele nu exprimă stările prin care am trecut: admirație, fericire și… dor. Dor de anii copilăriei în care petreceam vacantele într-un sătuc de lângă Dumbrăveni. Exact ca pustiul din film, desculță, prin colb. Da, am simțit acest film ca pe o rugăciune de mulțumire adusă Creatorului pentru acest tărâm minunat pe care ni l-a dăruit! Mulțumesc, stimate domn, pentru seara de basm pe care ne-ai dăruit-o! Aștept cu nerăbdare partea a 5-a. Dobrogea mai are multe de dezvăluit: grote, peșteri, mănăstiri, așezări unice, precum localitatea tătărească Izvorul Mare, așezările rupestre de cretă, pădurea de la Murfatlar cu bujorii de stepă etc”.
Sile Climov : „Deși o bună parte din locurile prezentate îmi sunt cunoscute, filmările cu drona, muzica aleasă și versurile transformă filmul într-o poezie, cum bine spunea cineva mai sus. Îmi închipui ce impact au avut asupra celor care nu au văzut nimic din Dobrogea. Superb, e puțin spus!”.
Marius Kamarius LeoKa : „Cum mai zicea și altcineva mai sus, și eu am avut un zâmbet continuu pe tot parcursul vizionării. Și mă cam aștept ca ecourile de după vizionare să reverbereze mult timp de acum încolo. De mare impact și profund atingător. Se simte intenția și simțirea din spatele operei, se simte omul. Mă bucur că am avut ocazia și să vorbim și, așa cum îți ziceam după vizionare, eu chiar cred că imaginile sunt așa de atingătoare încât, deși eu am ca preocupare muzica, cred că ar fi transmis și dacă erau doar sunetele de fundal fără muzică. Chiar grăitoare.Deocamdată nu am și o critică așa cum ai cerut, așa ca un imbold, dar am auzit așa niște șoapte de la păsărele că ar fi vrut lumea să te tragă de limbă mai mult legat de filmare și locații și trăirile din timpul filmării. Mai ales că au fost pe parcursul a așa multor ani și cu un drum al vieții parcurs. Mulțumim pentru ceea ce ai împărtășit cu noi și pentru frumusețea și dragostea transpusă și transmisă pe ecran”.
Adriana Paunescu : „Dobrogea se trăiește. Eu asta am cuibărit in inima mea, după 4×45 de minute de rememorare. Nu, nu mi-am amintit de copilăria mea. Si mi-ar fi plăcut „ochii de copil”. Ieri, însă, m-am uitat la „Dobrogea” cu ochii de adult. Și m-au însoțit atâtea emoții și stări: tristețea, curiozitatea, bucuria, recunoștința, mirarea, tihna, respectul.Am plâns și am râs. Am plâns, când ploua. Doamne, ce ploaie!Am râs, când bufnița mi-a făcut cu ochiul. Dar cel mai mult și cel mai mult am trăit momentele mele în Dobrogea. Am călătorit prin unele locuri pe care le-am văzut pe ecran. Si mi-am dat seama cât de vii sunt în mine aceste experiențe. Sunt pline de prezență și de har. Așa au fost prima dată când le-am trăit. Și au rămas vii și după ce mult, mult timp a trecut. Filmul tău e viu! Se simte cum viața pulsează în el. Se vede cum trăiește în fiecare modificare ce se tot face. Și reușește să trezească Viul din fiecare din noi, spectatorii.Mulțumesc, Mircea Bezergheanu!”
Negulescu Mihaela : „Foarte intensă și de preț trăirea vizavi de natură, de locuri, de animalute, păsări, insecte, îndemânarea cu care le-ați filmat, grija cu care le-ați montat, ecoul sunetului care le a însoțit, toate, au fost „de excepție”, dar cel mai important, este ca ați împărtășit cu noi aceasta experiență. Nu pot decât să vă mulțumesc din suflet, să vă urez putere, magie și susținere financiară, ca să mergeți mai departe.Ați uimit o mână de privitori însetați de frumos, urmează să uimiți o planetă întreagă, pentru că simțiți cu inima și cu sufletul, nu este doar job, sau reclama, este trăire.Sunt fericită pentru că există și luptă pentru natură oameni ca d-voastră.Măreție, entuziasm, profunzime, implicare, sinceritate, curiozitate, onestitate, perseverență, constanță, demnitate, determinare, apropiere de oameni și natura, universalitate, curaj, iubire – sunt câteva cuvinte care vă definesc.Mă înclin, cu respect!”.
: „Omule, iar ai tulburat mulțimile și la malul mării ai stârnit valuri mai mari decât Marea Neagră! Știi ce mă surprinde cel mai mult? Toți cei care au comentat, parcă acum au descoperit Dobrogea, parcă acum au văzut-o pentru prima oară. De fapt, tot ce-ai cules, distilat și condensat în film vorbește despre tine, mai mult decât despre Dobrogea. Dobrogea, așa cum o prezinți tu, a fost și este acolo, la îndemâna oricui. Își trăiește timpul printre oamenii, prea ocupați, prea grăbiți, prea apăsați de grijile vieții, ca să ridice / aplece privirile să o vadă. Anotimpurile, ritmul solar, migrația, furtunile, stelele, florile, gângăniile, păsările, nu le-ai descoperit tu. Au fost și sunt, toate, tot timpul, acolo. De ce se miră atunci oamenii? Dar ca să aduni esența într-o peliculă care deschide ochii și fură suflete, ai plătit cu timpul tău, cu energia ta, cu viața ta, fără rezerve, fără regrete, fără îndoială. N-ai făcut-o pentru glorie, dar o meriți din plin!”.
Adriana Enciu : „WOW…, ce film despre Dobrogea! Rareori vezi ceva care să te facă să simți locul atât de intens. Cadre superbe, emoție reală și o poveste spusă cu suflet. Felicitări, pentru o asemenea capodoperă! Dobrogea merită văzută așa!”.
Alex Varga : „Mircea Bezergheanu, bre! Felicitări pentru film, pentru proiecție! Era momentul să duci Dobrogea ta la ea acasă! Și știu cum se vede și cum se simte din sală, pentru că Sebeș… Da’ mă mir că tot n-ai învățat că nu e bine să pui proiecțiile astea când lumea încă mai e prin concedii pe la ski și zic asta pentru că n-am văzut pe unii… prieteni prin sală! Oi fi având eu orbul găinilor, sau nici filmarea nici pozele lui Petruț nu i-au surprins…, da’, totuși, parcă mă așteptam la mai mult! Bine, mai că-s sigur c-or solicita ei abonament la următoarea Tabără, pentru că i-am văzut adunând cenușa de pe toate miriștile arse ca să și-o pună-n cap, când o fi cazu’! Un lucru e sigur, filmul tău nu e doar despre Dobrogea, sau despre tine, sau despre cine știe ce altceva… NU!Filmul tău este despre A FI! Despre a fi om, despre a fi țărână, despre a fi zbor și suflet încondeiat în roșul arzător al macilor, dogorit în auriul spicelor de grâu și stins în albastrul molcom al apelor. E despre a fi răsărit și apus, zăpadă și lut arzător, viață și moarte, renaștere și bucurie! E despre toate acestea și despre infinit, în toată atemporalitatea lui!”.
Ela Borza: „Dragă Mircea, spui că ai fost emoționat de cum a fost primit în filmul tău; domnule, nu poate fi primit decât așa; acest film eu l-am văzut pe internet (atât cât ai postat tu) și-mi pare rău pentru că nu am putut veni la prezentare (sunt din București și sunt în vârstă); deci, acest film are “o poetică” specială a lui, are o imagine inegalabilă și mai e ceva; faptul că ai lăsat sunetele bălții, ale păsărilor, ale trestiilor, șuieratul fin al zefirului de vară, astfel încât să fie auzite de noi, chiar dă senzația că ești acolo; a fost genială această opțiune! Eu una sunt încântată pentru că am putut să văd în viața mea o laudă atât de profundă a ținuturilor României; ce ai făcut tu din Dobrogea, ai făcut o legendă și să fie clar, aceasta este „Legenda Bezergheanu a Dobrogei”! Am o dorință expresă: deoarece anul trecut am ratat înscrierea la Terra Constantiana, îmi doresc enorm ca anul acesta să particip și te rog să-mi păstrezi un loc, dacă e posibil”.
Elena Ionita: „Felicitări! Am fost aseară la proiecție. Filmul e extraordinar. Te prinde în vraja lui și vrei să nu se mai termine. Copilul acela cu părul ca spicul grâului este o minune! Ne amintește ce are mai frumos copilăria. Și copacul… Filmul e plin de simboluri puternice. Și coloana sonoră, divină! Dar filmul merită completat și cu toamna în Dobrogea. Promiteți?
Mircea Bezergheanu: „Partea a cincea e despre Toamnă în Dobrogea”.
Camelia Văsuianca : „Noi, cei pe care nu-i știi, ți-am privit creația fabuloasă! Păcuiul lui Soare, Canaraua Fetii, Rezervația Hagieni, Rezervația Fântânița, Rezervația „Allah Bair” și alte locuri spectaculoase și neștiute din Dobrogea, vă așteaptă”.