Sursa foto: Hepta
În relații, adaptabilitatea este adesea văzută ca un punct forte – a fi deschis la compromis, a înțelege nevoile partenerului și a te adapta atunci când este necesar. Dar ce se întâmplă când devii atât de adaptabil încât te pierzi pe tine însuți?
Unii oameni își modelează personalitatea, interesele și chiar emoțiile pentru a se potrivi cu cele ale partenerului lor. Acest fenomen, denumit uneori
ism, atrage atenția ca tendință în dragoste, dar este mult mai mult decât atât.
În esență, cameleonismul este un mecanism de supraviețuire învățat, adesea înrădăcinat în experiențele din copilărie de imprevizibilitate sau instabilitate emoțională. Pentru mulți, începe în gospodăriile unde emoțiile s-ar putea schimba fără avertisment, unde acest lucru însemna evitarea conflictelor, respingerii sau criticilor.
Dar când acest tipar te urmărește până la vârsta adultă poate estompa linia dintre conexiune și pierderea propriei identități.
3 semne că îți pierzi propria identitate
1. Adopți opiniile și interesele partenerului
Unul dintre cele mai clare semne ale cameleonismului este absorbția placerilor, antipatiilor și opiniilor partenerului tău ca fiind ale tale. S-ar putea să te uiți la emisiunile lor TV preferate ale acestuia, chiar și la cele de care nu îți plac, să fii de acord cu opiniile politice pe care nu le-ai gândit niciodată până acum sau să te ocupi de hobby-uri care nu te-au interesat niciodată în trecut. Înainte să știi, abia recunoști persoana care ai fost înainte de relație.
Un studiu din 2019, publicat în Personal Relationships, a constatat că transparența conceptului de sine (SCC) joacă un rol crucial atât în bunăstarea individuală, cât și în satisfacția relației. Oamenii cu un sentiment puternic de sine tind să aibă relații mai sănătoase și mai stabile, iar cei cu o claritate scăzută a conceptului de sine sunt mai predispuși la îndoială, dependență și modelarea inconștientă a identității în jurul partenerului lor.
Dacă îți schimbi în mod constant preferințele, valorile sau identitatea pentru a te alinia cu partenerul tău, nu este doar un compromis, este o pierdere de sine. Eliberarea de cameleonism începe cu schimbări mici, intenționate.
Iată doi pași pe care îi poți face acum:
Petrece timp singur, fără distrageri. Îndepărtează-te de rețelele sociale și de influențele externe. Întreabă-te: De ce îmi place? Ce păreri mi se par adevărate? Notează-le și observă dacă diferă de ceea ce exprimi de obicei în jurul altora.
Practică mici acte de exprimare de sine . Împărtășește o părere sinceră, chiar și despre ceva simplu, cum ar fi un film sau un restaurant. Poartă ceva care îți place, chiar dacă este diferit de ceea ce ar alege partenerul sau prietenii tăi. Pașii mici construiesc încrederea în a fi tu însuți.
2. Îți este greu să stabilești limite
Acest lucru este din cauză că te simți nesigur, ai petrecut ani de zile adaptându-te pentru a-i face pe ceilalți fericiți, astfel că stabilirea limitelor nu este doar inconfortabilă, ci și periculoasă. Dacă ai fost crescut într-un mediu în care exprimarea propriilor nevoi a dus la respingere, pedeapsă sau retragere emoțională, probabil ai învățat că a nu fi de acord înseamnă a pierde conexiunea.
Așadar, în relații, pui instinctiv confortul celorlalți mai presus de al tău – acceptând planuri care te epuizează, lași comentariile dureroase să alunece și spui da când vrei să spui nu. Nu pentru că îți dorești, ci pentru că o parte din tine crede că a-ți menține opiniile te-ar putea costa iubirea.
Această lipsă de autodiferențiere – în care simțul tău de identitate este atât de încurcat cu ceilalți, încât a-ți afirma propriile nevoi se simte ca un risc pentru relație – creează o dinamică subordonată în care te adaptezi pentru a te încadra în relație, în loc să fiiun partener egal.
3. Te temi de respingere și cauți aprobarea
Un studiu, publicat în Social Cognitive and Affective Neuroscience, a constatat că adolescenții care se confruntă cu excluziunea socială prezintă o activitate sporită în regiunile creierului asociate cu durerea emoțională. Cei cu sensibilitate mai mare la respingere au avut răspunsuri de suferință mai mari, în special în cortexul cingulat anterior dorsal (DACC) – o regiune a creierului legată de procesarea durerii sociale.
În timp ce studiul se concentrează pe adolescenți, aceste modele neuronale persistă adesea până la vârsta adultă. Dacă experiențele timpurii de respingere au făcut ca aprobarea socială să se simtă esențială pentru securitatea emoțională, te poți transforma inconștient într-un cameleon în relații, adaptându-te pentru a evita excluderea sau dezaprobarea. În loc să-ți afirmi propriile nevoi, te concentrezi pe menținerea conexiunii intacte cu orice preț, chiar dacă înseamnă să te pierzi în acest proces.
Cu cât te modelezi mai mult pentru a te potrivi cu așteptările altcuiva, cu atât mai mult uiți cine ești.
Iată cum te poți concentra pe construirea de conexiuni autentice:
Recunoaște când te afli în căutarea aprobării . Acordă atenție momentelor în care îți minimizezi opiniile sau îți schimbi comportamentul din teama de respingere. Întreabă-te: „Spun asta pentru că așa cred sau pentru că vreau o să mă placă mai mult?”
Reconstruiește încrederea în sine cu micro-momente de autenticitate . Începe să îți exprima gândurile reale în situații mici, cu risc scăzut. În loc să fii de acord din obișnuință, încearcă să spui: „De fapt, văd totul diferit”. Aceste micro-momente te ajută să te reconectezi pentru a vedea dezacordul ca fiind sigur.
Desparte validarea de stima de sine . A fi plăcut nu este același lucru cu a fi iubit. Adevărata conexiune vine din respectul reciproc și onestitatea emoțională, nu din adaptarea constantă pentru a păstra pacea.
Eliberarea nu se întâmplă peste noapte. Începe cu mici acte de încredere în sine, exprimând o opinie sinceră, făcând alegeri independente și fără teamă de respingere. Oamenii potriviți nu te vor iubi pentru că te modelezi pentru a se potrivi cu lumea lor. Te vor iubi pentru că ești ferm pe cont propriu, notează
Sursa: https://jurnalul.ro/timp-liber/relatii/3-semne-devii-cameleon-in-relatii-994400.html