Într-o lume în care obsesia pentru fericire absolută devine adesea sursă de frustrare, psihologul spaniol Víctor Amat, autor al cărților Psihologie punk și Stima de sine punk, propune o abordare simplă și realistă: „regula lui 7”.
Potrivit specialistului, cheia unei vieți echilibrate și împlinite nu constă în atingerea perfecțiunii, ci în
acceptarea limitelor și a imprevizibilului, scrie 20minutos.es.
Ce înseamnă „regula lui 7”?
Așa cum explică Amat în cadrul unui interviu acordat platformei
Escuela Palo Seco , „
viața este un 7 ”. Mai exact, o viață bună și sănătoasă mental presupune că aproximativ
70% din realitatea noastră este sub control , în timp ce restul de
30% ține de factori pe care nu-i putem influența , oricât ne-am strădui.
„O viață fericită înseamnă cam 70% controlabil. Cealaltă parte, acel 30%, este formată din situații care nu depind de noi, iar încercarea de a le controla produce doar suferință inutilă.”
Pericolul așteptărilor nerealiste
Amat avertizează asupra
așteptărilor nerealiste care pot deveni capcane mentale, ducând la frustrare și scăderea stimei de sine. În opinia sa, fericirea a fost transformată într-un „drept obligatoriu”, o presiune socială constantă care ne îndeamnă să fim permanent „bine”.
„Ni s-a spus că avem dreptul la fericire, ca și cum ar fi o obligație. Dar acest standard ne-a provocat multă suferință.”
Acceptarea incertitudinii =
Psihologul subliniază că
acceptarea celor 30% de haos este vitală pentru sănătatea mentală. În loc să ne consumăm în încercări imposibile de a controla totul, este mai sănătos să învățăm
să navigăm printre incertitudini , să ne adaptăm și să nu ne agățăm de ideea că viața trebuie să fie mereu „perfectă”.
Fiecare persoană gestionează altfel proporția dintre stabilitate și incertitudine. Unii pot trăi bine chiar și cu doar 30% stabilitate, în timp ce alții au nevoie de mai mult. Tocmai de aceea, spune Amat,
nu putem generaliza ideea de fericire .
Fericirea nu e o destinație, ci o stare care vine din adaptare, acceptare și luciditate.
„Regula lui 7” ne amintește că viața este un amestec între ce putem controla și ce nu. Adevărata înțelepciune stă în
a ști să facem pace cu acea parte incontrolabilă , fără să ne pierdem echilibrul sau speranța.