Noul terminal al Aeroportului Internațional Mihail Kogălniceanu a fost inaugurat într-un context simbolic. Optimism administrativ, investiții consistente și promisiunea că Dobrogea va avea, în sfârșit, o poartă aeriană pe măsura potențialului său. Dar aeroporturile nu trăiesc din arhitectură, ci din trafic. Iar viitorul AIMK în următorii cinci ani va depinde mult mai puțin de beton și mult mai mult de economie, turism și decizii comerciale curajoase.
Realist vorbind, AIMK are șanse solide să devină un aeroport regional funcțional și stabil. Nu este puțin lucru. Pentru un județ fără o aglomerare urbană majoră în interiorul său și cu o populație relativ dispersată, atingerea unui prag de șase sute până la opt sute de mii de pasageri anual ar însemna maturizarea infrastructurii aeriene locale.
Acest scenariu nu este utopic. Este chiar probabil, dacă există consecvență. Constanța are avantajul unei poziții strategice rare. Litoral turistic, port comercial major, bază militară NATO și o zonă economică cu potențial logistic. Toate acestea pot alimenta un flux aerian decent. Nu spectaculos, dar suficient pentru a justifica investițiile făcute.
Orice analiză serioasă despre viitorul AIMK trebuie să înceapă cu o realitate simplă. Aeroporturile regionale europene cresc doar atunci când devin atractive pentru operatorii low cost. Nu pentru curse ocazionale, ci pentru baze operaționale reale, cu aeronave staționate și rute stabile.
Dacă în următorii cinci ani aeroportul va reuși să convingă unul sau doi jucători majori să deschidă câteva rute permanente, dinamica se poate schimba radical. Nu doar numărul pasagerilor va crește, ci și percepția publică. Aeroportul va deveni o opțiune naturală pentru locuitorii Dobrogei, nu o curiozitate sezonieră. În lipsa acestui pas, noul terminal riscă să funcționeze sub capacitate, iar discuția despre investiții făcute mai mult pentru imagine va reveni periodic în spațiul public.
Un aeroport nu poate depăși economia regiunii pe care o deservește. Aici intervine cea mai sensibilă variabilă. Litoralul românesc. Dacă stațiunile vor continua să aibă un sezon scurt, prețuri volatile și o predictibilitate redusă pentru operatorii internaționali, creșterea AIMK va fi lentă. În schimb, dacă există o strategie coerentă de extindere a sezonului turistic și de atragere a city breakurilor estivale sau chiar de primăvară și toamnă, aeroportul poate deveni o verigă esențială în ecosistemul economic local.
Prezența infrastructurii NATO la Mihail Kogălniceanu este un paradox strategic. Pe de o parte asigură investiții constante, vizibilitate internațională și o anumită siguranță instituțională. Pe de altă parte componenta militară poate introduce restricții operaționale și incertitudini pentru operatorii civili. În următorii ani, echilibrul dintre aceste două dimensiuni va fi crucial. Dacă managementul aeroportului va reuși să transforme componenta strategică într-un argument de stabilitate, nu într-un obstacol, AIMK poate câștiga credibilitate.
Cel mai important lucru care trebuie spus cu onestitate este că AIMK nu va deveni un hub major. Nu va concura cu aeroporturile mari din regiune și nu va avea zeci de destinații intercontinentale. Nu pentru că ar lipsi ambiția, ci pentru că realitatea demografică și economică nu o permite. Un aeroport regional de succes nu este cel care visează să fie mare, ci cel care înțelege cât poate crește sustenabil.
Dacă există decizii comerciale inteligente, colaborare reală cu operatorii aerieni și o minimă disciplină strategică în dezvoltarea turismului, AIMK poate deveni un aeroport stabil, util și respectat regional. Un aeroport care funcționează bine, fără a promite imposibilul. În schimb, dacă se mizează doar pe investiții punctuale și pe retorică administrativă, există riscul ca noul terminal să rămână o infrastructură modernă într-un ecosistem economic insuficient matur.
Viitorul aeroportului Mihail Kogălniceanu nu depinde de clădirea sa. Depinde de capacitatea regiunii de a produce mișcare. De a genera motive reale pentru ca oamenii să vină și să plece de aici. Pentru că, în cele din urmă, un aeroport nu devine important pentru că arată bine, ci pentru că este folosit.
Sursa: https://constanta.info/aimk-peste-cinci-ani-intre-ambitie-regionala-si-realitate-economica/