Conform unor estimări larg răspândite, 1 din 68 este acum proporția copiilor care suferă de autism. Această proporție este uimitor de înaltă în comparație cu cifra de 1 din 2.500 acceptată cu decenii în urmă de specialiștii în autism.
Pe parcursul a zece ani, din 1993 până în 2003, statisticile publicate de Departamentul pentru Educație al Statelor Unite, de pildă, au dezvăluit o creștere cu 657% a ratei cazurilor de
la nivel național, oficial denumit în prezent tulburare din spectrul autismului. „Deloc surprinzător, aceste creșteri năucitoare i-au făcut pe mulți cercetători să vorbească despre o epidemie de autism”, relevau psihoterapeuții Hal Arkowitz și Scott O. Lilienfeld, autorii studiului „Adevăruri și mituri despre sănătatea mentală” (Editura Lifestyle, 2024).
O lume (mentală) proprie
Dar ce se întâmplă în realitate? „Înainte de a explora răspunsul la această întrebare – au atras atenția Hal Arkowitz și Scott O. Lilienfeld -, este necesar să precizăm contextul. Autismul este o tulburare gravă, care apare prima dată în copilăria mică. Indivizii cu autism sunt afectați de probleme de limbaj, conexiune socială și imaginație. Cu toții suferă de deficite grave de comunicare, iar unii sunt muți. Nu stabilesc relații apropiate cu alți oameni, preferând să rămână în propria lor lume mentală. Se angajează în activități înalt stereotipizate și repetitive, prezentând o marcată aversiune față de schimbare. Cam două treimi dintre indivizii autiști sunt marcați de deficit intelectual, anterior cunoscut sub denumirea de retard mental. Din motive care rămân necunoscute, cei mai mulți sunt de sex masculin”.
Presupuse cauze
Mai departe: „Cauzele autismului rămân enigmatice, deși studiile realizate pe gemeni sugerează că factorii genetici joacă un rol proeminent. Totuși, doar influențele genetice nu pot explica această creștere rapidă, astronomică a prevalenței tulburării într-o perioadă de doar câțiva ani. În consecință, pentru a găsi posibilele explicații, cercetătorii și-au îndreptat atenția către factorii de mediu. Printre agenții cauzali propuși se numără antibioticele, virusurile, alergiile, oportunitățile crescute pentru ca părinți cu trăsături autiste ușoare să se întâlnească și să formeze cupluri și, într-un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea Cornell, ratele crescute ale privitului la televizor la copiii foarte mici. Câteva dintre aceste explicații au fost investigate sistematic, dar toate rămân încă la nivel de speculație”.
Vaccinurile sunt de vină?
Și-atunci? „Totuși, există un factor din mediu care a primit partea leului în ceea ce privește atenția cercetătorilor: vaccinurile. La început timid, vaccinurile păreau să fie un candidat plauzibil ca sursă a epidemiei. Simptomele debilitante ale autismului devin tipic vizibile după vârsta de doi ani, nu la mult timp după ce copiii sunt vaccinați contra mai multor boli. Într-adevăr, mulți părinți susțin că la scurt timp după vaccinare copiii lor au dezvoltat autism fie după o serie de vaccinuri contra rujeolei, oreionului și rubeolei, așa-numitul vaccin ROR, fie după administrarea unor vaccinuri care conțin thimerosal, un conservant ce conține mercur. Mare parte a scandalului din jurul legăturii dintre vaccin și autism a fost alimentată de o cercetare larg popularizată realizată pe 12 copii și publicată în 1998 de gastroenterologul britanic Andrew Wakefield și colegii săi”.
Gaz pe foc
Mai precis? „Studiul a arătat că simptomele de autism au apărut la scurt timp după ce copiii au primit vaccinul ROR. (Zece dintre cei treisprezece coautori ai studiului au publicat ulterior retractări ale concluziilor articolului.) Interesul public cu privire la legătura vaccin-autism a fost accentuat în continuare de cartea intitulată provocator Evidence of Harm/ Dovada daunei, apărută la editura St. Martin’s Press, 2005. Scrisă de jurnalistul de investigație David Kirby, cartea a fost prezentată pe larg în emisiunea postului NBC Meet the Press. Totuși, cercetări recente au infirmat mult-hulita legătură dintre vaccinuri și autism. Rezultatele câtorva studii americane, europene și japoneze demonstrează că, deși rata vaccinării cu ROR a rămas constantă sau a scăzut, rata diagnosticului de autism a crescut. În plus, chiar și după ce guvernul danez a oprit administrarea vaccinurilor conținând thimerosal, ratele autismului au continuat să crească”.
O explicație „specială”
Aproape de o concluzie parțială: „Aceste studii și altele, sintetizate de Institutul de Medicină din SUA, sugerează că există puține dovezi care să susțină că vaccinurile cauzează autism. Este posibil ca vaccinurile să declanșeze autismul la un subgrup foarte mic de copii, dar, și dacă este așa, acest subgrup nu a fost încă identificat. Ca și cum lucrurile n-ar fi deja destul de confuze, există motive serioase pentru a pune sub semnul întrebării existența ca atare a unei epidemii de autism. Vaccinurile vinovate de autism ar putea fi ceea ce oamenii de știință numesc o explicație care își inventează obiectul de studiu”.
„Indivizii cu autism sunt afectați de probleme de limbaj, conexiune socială și imaginație”, Hal Arkowitz, psihoterapeut
„Din motive care rămân necunoscute, cei mai mulți copii afectați de autism sunt de sex masculin”, Scott O. Lilienfeld, psihoterapeut
Sursa: https://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/autism-epidemie-afectiune-cazuri-tulburare-994059.html