Alexandru, un copil de trei ani din Sibiu, a ajuns la spital pe 5 iunie 2013, diagnosticat cu adenoidită cronică (polipi). Avea analizele făcute și fusese pregătit pentru o intervenție considerată de rutină.
Potrivit hotărârii judecătorești recente a Tribunalul Sibiu, copilul a fost agitat și plângând atât înainte, cât și în timpul intervenției, care a durat 1–2 minute.
După operație, medicul a trimis copilul împreună cu mama într-un salon de femei, unde asistenta i-a cerut mamei să-l țină pe burtă, „pentru a evita aspirarea unui cheag de sânge în trahee”. Medicul și asistenta au plecat imediat la o altă operație.
Minute vitale pierdute: copilul, lăsat nesupravegheat
Mama a declarat în instanță că băiatul avea sânge pe față, la gură și pe pijamale, fiind extrem de agitat – lucru care a speriat-o, mai ales că fusese asigurată că intervenția este una simplă.
Copilul a adormit, iar după aproximativ 30 de minute mama a ieșit să vorbească cu chirurgul, care i-a spus că „totul a decurs normal”. Când s-a întors în salon, Alexandru nu mai respira.
„A încercat să îi ia pulsul și să îi asculte respirația, dar nu a simțit nimic”, se arată în hotărârea instanței.
Fără pulsoximetru, fără echipamente de resuscitare
Judecătorii au reținut un detaliu-cheie: în salon nu exista nici pulsoximetru, nici echipament de resuscitare. Aparatele au fost aduse ulterior din alte saloane, iar resuscitarea a început după 5–10 minute, când a ajuns un echipaj de la UPU.
Activitatea cardiacă a copilului a fost reluată după 10–20 de minute, însă Alexandru a rămas în comă. Pe 14 iunie 2013, a suferit un stop cardio-respirator și a murit.
De ce a murit copilul? Expertize contradictorii
Expertizele medico-legale nu au stabilit o cauză unică certă a morții:
Judecătorii au concluzionat că întârzierea intervenției a dus la leziuni cerebrale hipoxice ireversibile, care au provocat decesul.
De ce a fost condamnat spitalul, nu medicii
Instanța a decis că nu medicii sau asistenta sunt responsabili direct, ci spitalul ca instituție, pentru:
„Resuscitarea a fost adecvată, dar insuficientă din cauza mijloacelor existente în secție”, se arată în motivare.
Reacția spitalului: „Acum există protocoale”
Purtătorul de cuvânt al spitalului, Călin Boar, a declarat pentru Europa Liberă că în prezent există protocoale și echipamente de monitorizare, care ar fi putut salva viața copilului în 2013.
„Există echipamente de monitorizare a semnelor vitale și aparatură de resuscitare” , a spus acesta, precizând că spitalul nu comentează decizia instanței.
Decizia prin care spitalul a fost obligat la plata a 160.000 de euro daune morale este a doua sentință, pronunțată în apel. Urmează recursul, iar cazul rămâne unul dintre cele mai lungi procese de malpraxis din România. Potrivitstiripesurse.ro.