Crăciunul este una dintre cele mai îndrăgite sărbători de iarnă, însă pentru românii care au trăit în perioada comunistă, magia acestei sărbători a fost serios afectată de politicile regimului.
În încercarea de a controla și ideologiza toate aspectele vieții cotidiene, Partidul Comunist a eliminat semnificația religioasă a Crăciunului și l-a înlocuit pe Moș
cu o figură inventată – Moș Gerilă . Dar, în ciuda restricțiilor și greutăților, oamenii au găsit modalități de a păstra vie tradiția Crăciunului.
1. De ce Moș Crăciun a fost înlocuit cu Moș Gerilă?
Una dintre strategiile esențiale ale regimului comunist a fost eliminarea simbolurilor religioase și promovarea unei ideologii atee. Crăciunul, fiind o sărbătoare cu puternice rădăcini religioase, a fost considerat o amenințare la adresa doctrinei oficiale. Astfel, Partidul Comunist a decis să „reinterpreteze” semnificația sărbătorii de iarnă, transformând Crăciunul într-o simplă festivitate laică dedicată sfârșitului de an.
În locul lui Moș Crăciun , simbol al darurilor și al bunătății, a apărut un nou personaj: Moș Gerilă . Numele acestuia provine din limba rusă („Ded Moroz” – Moș Gerilă) și a fost adaptat de autoritățile comuniste din România pentru a înlocui figura tradițională a Moșului. Spre deosebire de Moș Crăciun, Moș Gerilă nu avea legături religioase și era prezentat mai degrabă ca o figură inspirată din natură, personificarea iernii și a frigului.
Tradiția lui Ded Moroz este răspândită în majoritatea țărilor slave orientale și este o parte importantă a culturii rusești. Traducerea literală este „Bunicul Gheață”, dar, în funcție de limbă, poate fi tradusă și ca „Moș Gerilă”. Ded Moroz este descris ca aducând cadouri copiilor cuminți, în ajunul Anului Nou.
În culturile de origine slavă, Ded Moroz este însoțit de Snegurochka, nepoata și ajutorul său, care poartă o robă lungă albastră și o căciulă de blană și o coroană din fulgi de zăpadă. Snegurochka este un atribut unic al lui Ded Moroz, deoarece personaje asemănătoare în alte culturi, precum Moș Crăciun, nu au un tovarăș de sex feminin. Ded Moroz poartă haina de blană, o pălărie de blană semi-rotundă și valenki în picioare. Are o barbă albă lungă. El merge cu un toiag magic lung și de multe ori călătorește într-o troică. Reședința lui Ded Moroz în Rusia este considerată a fi orașul Veliky Ustyug, regiunea Vologda.
Moș Gerilă venea cu daruri nu de Crăciun (25 decembrie), ci în preajma Revelionului (31 decembrie), pentru a înlătura orice asociere cu sărbătoarea religioasă a Nașterii Domnului.
2. Cum se sărbătorea Crăciunul în comunism?
În perioada comunistă, sărbătoarea Crăciunului nu mai era considerată o sărbătoare oficială, ci o zi obișnuită de lucru. Pe 25 decembrie, românii mergeau la muncă, iar școlile și fabricile funcționau după program normal. Însă, în ciuda acestor eforturi de „ștergere” a Crăciunului, oamenii nu au renunțat la tradiții. În spatele ușilor închise, în casele oamenilor, Crăciunul era în continuare sărbătorit.
Principalele dificultăți și provocări în sărbătorirea Crăciunului în comunism:
Lipsa alimentelor : În anii 1980, România se confrunta cu o criză alimentară severă. Rafturile magazinelor erau goale, iar oamenii stăteau ore întregi la cozi pentru a cumpăra zahăr, ulei, făină sau carne. Pentru Crăciun, multe familii sacrificau porcul din gospodărie , ceea ce devenise o adevărată tradiție în mediul rural. În orașe, oamenii se bazau pe relații și „cunoștințe” pentru a face rost de carne, pe care o pregăteau în secret.
Tăierea porcului : Sacrificarea porcului de Ignat (20 decembrie) era un moment crucial în gospodăriile românilor. Această tradiție s-a păstrat și în perioada comunistă, chiar dacă autoritățile încercau să o descurajeze. Familiile organizau sacrificarea porcului în secret, în grădini, curți sau chiar în apartamente. Mirosul de jumări și șorici prăjiți devenea semnul distinctiv că, în ciuda greutăților, românii încă mai reușeau să-și respecte tradițiile.
Bradul de Crăciun : Brazii de Crăciun erau foarte greu de procurat în orașe. Se vindeau în piețe publice, dar prețurile erau mari, iar oferta limitată. În unele cazuri, copiii împodobeau crenguțe de brad sau chiar crengi de vișin sau de măr înflorite puse în apă. Globurile de sticlă, șiragurile de beteală și luminițele erau și ele produse rare, motiv pentru care mulți părinți păstrau cu grijă decorațiunile de la an la an.
Cadourile de la Moș Gerilă : Copiii primeau cadouri de la „Moș Gerilă” pe 31 decembrie. De obicei, pachetele conțineau dulciuri (portocale, bomboane, prăjituri de casă) și, uneori, jucării de lemn sau de plastic, care erau produse pe plan local. Portocalele, simbol al cadourilor de iarnă, erau rare și se găseau doar în pachetele speciale distribuite prin unitățile de muncă.
Serbările la școală : În școli, copiii participau la serbările de sfârșit de an , unde erau obligați să recite poezii dedicate lui Moș Gerilă. Profesorii trebuiau să se asigure că nu se pomenește nimic despre Crăciun, colinde religioase sau simboluri creștine.
3. Cum reușeau românii să păstreze tradiția Crăciunului?
Deși autoritățile comuniste au făcut tot posibilul să elimine sărbătoarea Crăciunului, românii au găsit metode de a păstra viu spiritul sărbătorii.
Colindele cântate în secret : Deși colindele religioase erau interzise, multe familii le cântau în secret, în casă, cu lumina stinsă sau acoperită, de teamă să nu fie auziți de vecini care ar fi putut să-i denunțe.
Sărbătorirea „deghizată” a Crăciunului : Multe familii petreceau Crăciunul ca o „vizită de familie” , iar rudele se întâlneau sub pretextul unei simple mese obișnuite. De fapt, aceștia celebrau Nașterea Domnului în cerc restrâns.
Păstrarea simbolurilor tradiționale : În ciuda presiunilor, românii au păstrat simbolurile Crăciunului, precum icoana Nașterii sau colacii de Crăciun , care erau sfințiți pe ascuns.
Cadourile simbolice : În lipsa jucăriilor sau a dulciurilor, părinții improvizau. Împachetau portocale, bomboane de zahăr sau prăjituri de casă în hârtie colorată și le ofereau copiilor „de la Moș Gerilă”.
4. De ce a fost atât de greu Crăciunul în comunism?
Greutățile din perioada comunistă nu au fost cauzate doar de interzicerea simbolurilor religioase. Ele au fost amplificate de criza economică, lipsa alimentelor, frigul din case și teama constantă de a nu fi denunțat. Pentru multe familii, Crăciunul era o sărbătoare „de rezistență”, un moment de unitate împotriva unui regim care voia să le șteargă identitatea culturală și religioasă.
Crăciunul în comunism a fost o sărbătoare pe care românii au protejat-o cu orice preț. Deși regimul a încercat să-l înlocuiască pe Moș Crăciun cu Moș Gerilă și să elimine tradițiile religioase, oamenii au găsit modalități de a păstra vie această sărbătoare. În spatele ușilor închise, colindele continuau să fie cântate, brazii erau împodobiți, iar masa de Crăciun, chiar modestă, devenea un simbol al rezistenței împotriva comunismului.