Cu ocazia cercetării locului faptei, au fost identificați patru pacienți decedați. Restul pacienților internați în pavilion au fost evacuați și transferați în alte secții ale institutului sau în unități spitalicești din București. În perioada imediat următoare, alte 22 de persoane care fuseseră internate în Pavilionul V la momentul izbucnirii incendiului au decedat, existând la acel moment suspiciunea că decesele puteau fi puse în legătură cu incendiul.Ancheta a relevat că, pe fondul lipsei agentului termic din unitatea sanitară în perioada respectivă, aparținătorii pacienților au introdus în pavilioane surse externe de încălzire – aeroterme și calorifere electrice – cu știința sau cel puțin cu toleranța personalului medical. Această practică reprezenta o cutumă instalată treptat, iar cercetarea locului faptei a evidențiat prezența a 11 aeroterme și 8 calorifere electrice în incinta Pavilionului V. Pericolul era cu atât mai ridicat cu cât pacienții internați primeau oxigen prin mască în flux continuu: aerul îmbogățit cu oxigen îmbibă materialele textile din jur, făcând extrem de ușoară aprinderea lor la contactul cu orice sursă de căldură. Normele sanitare în vigoare interziceau în mod explicit folosirea surselor electrice de încălzire în saloanele cu oxigen activ tocmai din această cauză.Cercetările efectuate au stabilit că incendiul a fost provocat de contactul unor materiale textile – scame și/sau lenjerie de pat – cu elementul radiativ al unei aeroterme amplasate pe pardoseală, între paturile 2 și 3 din salonul 63 de la parterul Pavilionului V. Prezența aerotermei a fost documentată prin cercetarea la fața locului și prin declarațiile martorilor, care au arătat că focul a izbucnit inițial în zona patului nr. 2, utilizat de un pacient intrat în posesia aparatului pe perioada spitalizării“ – conform procurorilor.
Ancheta a impus administrarea unui probatoriu variat și complex, incluzând autopsii medico-legale, expertize genetice pentru identificarea victimelor, expertize criminalistice și tehnico-științifice, constatări în specialitatea achiziții publice și percheziții domiciliare. Probele administrate au stabilit că, anterior producerii incendiului, riscurile existente la nivelul unității sanitare erau cunoscute și tolerate, iar imediat după producerea acestuia au fost identificate eforturi de disimulare a neregulilor.
Institutul nu a identificat și nu a evaluat riscurile asociate utilizării surselor electrice de încălzire în spații cu concentrație ridicată de oxigen – deși normele sanitare interziceau în mod explicit folosirea reșourilor, radiatoarelor și aerotermelor în saloanele cu oxigen activ tocmai pentru că aerul îmbogățit cu oxigen face extrem de ușoară aprinderea materialelor textile.Personalul nu a fost instruit corespunzător cu privire la acest pericol specific, nu a existat un plan efectiv de măsuri la incendiu adus la cunoștința angajaților și nu a fost verificată niciodată, pe durata pandemiei, concentrația de oxigen din saloane. Lipsa unui serviciu de urgență conform și funcțional a determinat imposibilitatea limitării consecințelor incendiului după izbucnirea acestuia.Ancheta a stabilit că dezastrul a fost rezultatul unui concurs de cauze independente și complementare, fiecare dintre inculpați suprimând, prin conduita sa, un mecanism distinct de prevenire sau limitare a consecințelor incendiului: contractarea unui serviciu privat de urgență neconform, cu încălcarea legislației achizițiilor publice, în scopul favorizării unui operator lipsit de capacitate reală de intervenție; tolerarea utilizării surselor externe de încălzire în saloane cu aport activ de oxigen; și cumulul de roluri incompatibile exercitat de aceeași persoană, în calitate de furnizor de facto și responsabil tehnic PSI simultan al aceleiași unități sanitare.Rechizitoriul a fost înaintat Judecătoriei Sectorului 2 București, instanță competentă să judece cauza.Cercetările au fost efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împreună cu polițiștii din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București – Serviciul Omoruri.Facem precizarea că trimiterea în judecată reprezintă, potrivit Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și sesizarea instanței competente, fără a aduce atingere principiului prezumției de nevinovăție“ – mai transmit procurorii