Turcii își alege duminică președintele. Recep Erdogan / Sursa foto: Profimedia
Publicat: 28/05/2023, 13:11
Conf. univ. dr. Silviu Nate, Directorul Centrului de Studii Globale – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, a vorbit – într-un interviu acordat GÂNDUL- despre alegerile prezidențiale de duminică din Turcia, a doua mare putere militară din NATO, după Statele Unite. Acesta susține că, indiferent de cine va câștiga, Uniunea Europeană va fi nevoită să cântărească prioritățile și perspectivele echilibrului strategic în Caucazul de Sud, Orientul Mijlociu și Asia Centrală.
Deși, potrivit prevederilor constituționale, acesta ar fi ultimul mandat al lui Erdogan, în calitate de președinte, pe de altă parte, explică Silviu Nate, „în spațiul de reflecție occidental există îngrijorări cu privire la ipotetica ambiție a președintelui Erdogan de a se instala pe viață în fruntea Turciei.”
Interlocutorul Gândul punctează că, în tot acest context internațional, „este interesul securității europene să identifice formule de conlucrare cu versatilitatea geopolitică extrem de complicată a Turciei”, adăugând că și România poate fi un mediator cheie pentru a facilita o comunicare optimă.
De de altă parte, explică conf. univ. dr. Silviu Nate, „Erdogan a devenit indispensabil pe anumite circuite geopolitice, vulnerabilizând în aceeași măsură Turcia prin stabilirea unor alianțe care se află în conflict major de interese.”
Reamintim că Recep Erdogan a câștigat primul tur de scrutin cu 49,5 la sută din voturi, în timp ce Kemal Kilicdaroglu a fost preferat de 44,8 la sută dintre turci. La cele 192.000 de secții de votare sunt așteptați 64 de milioane de turci. Secțiile de vot s-au deschis duminică la ora 8 și se închid la ora 17.
Erdogan, teme electorale cu caracter populist
Conform informațiilor din presa turcă, până la această oră, vorbim despre o prezență mare la vot, la unele secții de votare formându-se cozi. Interlocutorul Gândul susține că Recep Tayyip Erdogan pleacă, în turul doi al acestei curse electorale, cu prima șansă, în timp ce coaliția sa de guvernare a recâștigat majoritatea parlamentară.
Conf. univ. dr. Silviu Nate afirmă că marile sale temele electorale au fost elaborate în jurul unor subiecte cu caracter populist, precum lupta împotriva terorismului, afirmarea politicii identitare, pensionarea anticipată și creșterea salariilor funcționarilor publici pe fondul unui deficit economic major.
În plus, Directorul Centrului de Studii Global mărturisește că Recep Erdogan a obținut cele mai multe voturi din spațiul rural al Turciei, în timp ce contracandidatul său a cucerit marile metropole ale țării, respectiv zonele cu populație educată.
Silviu Nate recunoaște însă că, indiferent cine va câștiga turul al doilea, va fi obligat să mențină relații atât cu partenerii comerciali occidentali, cât și cu furnizorii ruși și chinezi, în condițiile în care cetățenii turci se confruntă zilnic cu efectele inflației, iar guvernul consumă rezerve valutare încercând să amâne inevitabilul.
„Este greu de imaginat o Turcie post-Erdogan, darămite o politică conservatoare și pro-islamică post-Erdogan”
Reporter : Ce se va alege duminică de Turcia? Mai are Erdogan ași în mânecă sau este ziua “decontului” pentru președintele Recep Tayyip Erdogan, după două mandate succesive?
Conf. univ. dr. Silviu Nate: Aceste variabile ne-ar indica mai degrabă faptul că nu a venit ziua decontului pentru dânsul, în timp ce Erdogan are la îndemână un arsenal informațional puternic, controlând instituțiile statului și majoritatea actorilor media din Turcia. Este greu de imaginat o Turcie post-Erdogan, darămite o politică conservatoare și pro-islamică post-Erdogan.
Vorbim despre perspectivele unei schimbări de generație, iar Erdogan este poziționat ferm pentru modelarea acesteia. Așii din mâneca lui Erdogan au crescut pe baza carismei sale și cultivarea ego-ului unei societăți post-imperiale, însă performanțele politice și economice ale președintelui Erdogan din ultima perioadă nu au obținut paritatea discursului său.
În consecință, pe criterii obiective, Erdogan nu deține un scor de legitimitate prea consistent, el fiind preferat de bazinul electoral care face mai degrabă alegeri subiective, impresionat de mituri și promisiuni nesustenabile însă, ca în multe dintre cazuri, acest segment al populației este mai mare și mai ușor de influențat. Așadar, rezultatul unui scrutin nu reflectă întotdeauna alegeri colective conștiente, lăsând loc pentru manevră și ambiguitate politică.
Fiind un politician extrem de abil, el a transformat ambițiile sale din industria militară în veritabile active de imagine publică, invocând măreția Turciei. Erdogan a promovat un tip de superioritate și versatilitate în afacerile internaționale ale Turciei cu puterile globale, marșând către o mai mare autonomie în politica externă și de securitate.
„Potrivit prevederilor constituționale, acesta ar fi ultimul său mandat în calitate de președinte”
În cazul în care, ipotetic vorbind, actualul președinte al Turciei va pierde alegerile, care este „moștenirea” pe care o lasă noului prezidențiabil? Mă refer aici la o Turcie deloc stabilă economic și cum multe alte crize…
Este o temă importantă și ar fi mai potrivit să utilizăm metoda scenariilor, așa cum sugerați și dvs. În cazul unui rezultat favorabil pentru Tayyip Erdogan, potrivit prevederilor constituționale, acesta ar fi ultimul său mandat în calitate de președinte, lucrând probabil, de acum încolo, mult mai asiduu la a-și proiecta moștenirea politică din care nu a făcut o prioritate până în prezent. Pe de altă parte, în spațiul de reflecție occidental există îngrijorări cu privire la ipotetica ambiție a președintelui Erdogan de a se instala pe viață în fruntea Turciei.
Acest scenariu extrem, însă mai puțin probabil, ar atrage implicații majore și consecințe politice negative în relația Turciei cu NATO și Uniunea Europeană. Deși Kilicdaroglu promovează un stil diferit de leadership, militând pentru readucerea Turciei la un sistem parlamentar de guvernare, dânsul va avea de gestionat o alianță extrem de eterogenă, realitate care ar complica mult actul administrației sale în cazul câștigării portofoliului prezidențial.
„Speranțele în vest se îndreaptă către victoria lui Kilicdaroglu care ar putea deschide o nouă pagină în relațiile UE-Turcia”
Să nu uităm că din „Alianța Națiunii” condusă de Kilicdaroglu face parte un partid naționalist turc, iar dânsul beneficiază de sprijinul neoficial al partidului pro-kurd, HDP, din Turcia. Așadar, linia politică a contracandidatului președintelui Erdogan nu s-ar putea schimba radical, iar instabilitatea politică din Turcia ar deveni mai degrabă o constantă decât o excepție, un subiect în prime-ul știrilor cotidiene.
Din noiembrie 2018 nu au mai avut loc summit-uri și întâlniri la nivel înalt privind politica de securitate și apărare comună, energie, economie și transport.
În contextul geopolitic actual, ar fi greșit și în detrimentul securității și stabilității europene ca relațiile să rămână blocate în tot soiul de dispute bilaterale. Sub rezerva unor măsuri de eliberare a prizonierilor politici de către o ipotetică administrație Kilicdaroglu și a altor măsuri de restabilire a democrației, UE ar putea normaliza relațiile, iar reluarea dialogurilor ar atrage și organizarea unui summit UE-Turcia, explică Conf. univ. dr. Silviu Nate, Directorul Centrului de Studii Globale – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.
„În ultimul deceniu, Germania a fost în mod constant cel mai mare beneficiar de exporturi turcești”
Cât de mult l-a tras în jos pe Erdogan această apropiere de Putin, această dependență economică de Rusia, în contextul războiului?
Viitorul Turciei va fi determinat mai mult de economie, decât de geopolitică, sau putem admite că geoeconomia va influența dinamica geopolitică și nu neapărat invers. Pe de altă parte, Partidul Justiției și Dezvoltării, alături de Erdogan, a condus Turcia atât de mult încât și-a pierdut energia, iar în urma relațiilor strânse cu Rusia a pierdut din legitimitatea externă, slăbind înțelegerea binelui transatlantic comun.
Viitorul relațiilor Turciei cu Occidentul s-ar putea complica pe fondul războiului din Europa și al dezordinii globale. Putin nu a declanșat invazia militară în Ucraina doar pentru achiziții teritoriale, ci pentru a controla regimurile politice situate în așa numita „sferă de influență” a Rusiei. Pentru ca Putin să evite prăbușirea Rusiei în izolare geopolitică pe fondul declinului său hegemonic, am ajuns să avem un război în Europa care vine la pachet cu implicații mai largi. Efortul pentru destructurare a ordinii liberale globale face puterile mijlocii mai influente, iar Turcia este importantă, inclusiv pentru securitatea și stabilitatea în Europa și în întreaga regiune.
Fluxurile comerciale ale Turciei includ importuri de energie din Rusia și mărfuri din China pentru a acoperi cererea internă, în timp ce fabricile locale asamblează componente pentru Europa. Cele mai mari excedente comerciale ale Turciei survin în urma schimburilor cu Azerbaidjan și Irak, însă piața europeană este cea care permite Turciei conturarea unui profil de producție orientat spre export.
„Rolul Europei în viitorul post-electoral al Ankarei este incontestabil”
New York Times indica o creștere cu 113% a exporturilor turcești către Rusia pe parcursul unui an de după război, dar această creștere reprezintă o cotă destul de mică din totalul schimburilor economice ale Turciei. Industriile auto, textilă și producția de oțel reprezintă o cotă semnificativă din exporturile Turciei destinate consumatorilor europeni. În ultimul deceniu, Germania a fost în mod constant cel mai mare beneficiar de exporturi turcești.
Industria auto și cea textilă reprezintă mai mult de jumătate din vânzările totale ale Turciei. Ținând cont de nevoia oricărui lider turc de a câștiga valută, rolul Europei în viitorul post-electoral al Ankarei este incontestabil. Dependența economică a Turciei de Rusia nu este atât de mare în realitate, iar o apropiere de Putin este puțin probabilă, deoarece Erdogan va depinde de relațiile comerciale cu Occidentul pentru a-și redresa țara, iar amenințarea cu sancțiuni economice rămâne o armă puternică. Cu toate acestea, relația Occidentului cu Turcia nu va fi una ușoară, punctează Silviu Nate.
Ce ar însemna pentru Putin și Rusia dacă Erdogan ar pierde alegerile în Turcia? Dar pentru NATO?
O Turcie post-Erdogan, avândul pe Kilicdaroglu la conducere ar putea detensiona relațiile cu NATO și UE, însă în anumite limite pentru că așa cum menționam mai devreme, Turcia este constrânsă de un mediu geopolitic complicat, de interdependențe complexe și multiple asimetrii est-vest. Speranțele în Vest se îndreaptă spre democratizarea internă, mai multă predictibilitate și normalizarea relațiilor.
Cel mai probabil, Turcia sub Kilicdaroglu s-ar implica mai activ pentru creșterea securității pe flancul estic al NATO și va renunța la veto-ul său pentru accederea Suediei în Alianță. Trebuie să fim conștienți că nu ne putem aștepta la schimbări radicale în politica externă a Turciei, deoarece va fi nevoită în continuare să conlucreze cu Rusia pentru a gestiona problemele din est, respectiv dosare complicate legate de Siria, Iran, Afganistan sau Caucazul de Sud.
Indiferent de rezultat, Turcia va rămâne un interlocutor crucial în multe probleme, inclusiv migrația, energia și securitatea regională, în special pe fondul războiului Rusiei în Ucraina. Putem concluziona că vom fi nevoiți să depășim anumite bariere politice, fiind în interesul României să construim o strategie viabilă pentru relațiile cu Ankara, indiferent de cine va câștiga alegerile viitoare.
CITEȘTE ȘI:
Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații,
Urmărește Gândul.ro pe
Ce se întâmplă doctore
Râzi cu lacrimi
Cele mai noi
Știri –
28 May, 14:41
Educație –
28 May, 14:40
28 May, 14:21
Ultima oră
Interviurile Gândul –
28 May, 14:12
Actualitate –
28 May, 13:24
28 May, 13:13