Îl știu de mult pe dl J. și povestea lui e și mai fantastică: un om crescut prin voință și disciplină, devenit furnizor al unor giganți industriali globali cărora compania sa nu le mai vinde cost. În lumea lui, nu câștigă cel mai ieftin. Câștigă cel care livrează precizie, siguranță, just in time, și la nevoie amprentă geografică, căci dumnealui a reușit să facă și investiții pe alt continent urmându-și clienții. Totul dintr-un anonim oraș de provincie. Dintr-un anonim atelier de matrițe.
În 2026, asta e diferența dintre o economie care contează și una care e “pe lângă”. Zoom out-ul strategic pe care îl propun este despre unde se află România când lumea se schimbă. Și la fel ca în șah, poziția nu îți dă victoria, dar îți dă dreptul la joc.
Documentele și meta-studiile europene despre conectivitate estică sunt, de regulă, tehnice. Dar există o concluzie care schimbă tot ce știam despre România: deodată ea este “balamaua vestică” pentru conectivitatea cu Estul (și, atenție, mai ales India) – prin Middle Corridor + Marea Neagră + Constanța + Dunăre. E drept că balamaua scârțâie – a doua concluzie a rapoartelor, mai incomodă, e despre risc: instituțiile, porturile și calea ferată pot deveni “bottleneck”, iar când devii bottleneck într-un coridor, lumea te ocolește.
Extinderea spre est, reconstrucția Ucrainei, integrarea Moldovei, axa nord–sud, parteneriatul cu SUA, inițiativa celor Trei Mări, fondurile europene, capitalul investițional în tehnologie, legăturile istorice cu Sudul Global — toate se aliniază într-un mod rar pentru România. E acum ori niciodată. România are efectiv o convergență rară de oportunități. Am extras 10 motive strategice de optimsm pentru despre care ar trebui să privim România altfel.