Pe 18 martie 2026, la ora 08:40, remorcherul “ASTANA” s-a scufundat în rada exterioară a Portului Midia, în Marea Neagră, la aproximativ 7 kilometri de țărm. Toți cei cinci membri ai echipajului, cetățeni români, au decedat. Nava a fost ulterior localizată, în aceeași seară, la 26 de metri adâncime.
Analiza preliminară a circumstanțelor incidentului, bazată pe date tehnice, mărturii și informații colectate în primele 24 de ore, indică faptul că tragedia nu este rezultatul unui eveniment imprevizibil, ci alunui lanț identificabil de erori de procedură, deficiențe tehnice și decizii operaționale greșite. Prezentul material documentează aceste elemente în ordinea contribuției lor la producerea tragediei.
ASTANA nu trebuie să execute remorcaj
“ASTANA” nu trebuia să execute o manevră de remorcaj. Rolul său în această operațiune era exclusiv de asistență, adică transport de scafandri, cabluri și echipamente. Decizia de a lega remorcherul de petrolierul“, în absența sistemului obligatoriu de eliberare rapidă (Quick Release), constituie eroarea operațională care a declanșat lanțul cauzal al tragediei.
În aceste circumstanțe, preluarea parâmei de la un petrolier de 250 de metri aflat în mers reprezintă o abatere gravă de la procedura planificată. Cine a autorizat această decizie, căpitanul navei, operatorul de la sol, sau coordonatorul operațiunii, rămâne o întrebare centrală pentru anchetă.
Absența sistemului Quick Release
Un sistem Quick Release permite eliberarea instantanee a parâmei de remorcaj în caz de urgență, prin acționarea unui mecanism simplu. Pe remorcherele care execută operațiuni de remorcaj, acest sistem este considerat echipament de siguranță critic. “ASTANA” nu era dotat cu un astfel de sistem.
Prin urmare, în momentul în care tensiunea în parâmă a crescut exploziv, echipajul nu dispunea de nicio metodă rapidă de eliberare. O parâmă sub tensiunea generată de un petrolier de 250 de metri nu poate fi eliberată manual în 5 secunde.
Viteza excesivă a petrolierului “AMADES “
Conform surselor noastre, “AMADES” se deplasa cu o viteză semnificativ mai mare decât cea permisă pentru executarea manevrei de conectare la un terminal offshore. O navă de 250 de metri generează forțe hidrodinamice enorme chiar și la viteze reduse. La viteza de navigație, forțele transmise prin parâmă sunt multiplicat superioare față de parametrii pentru care vinciul ASTANA era dimensionat.
Se pcare că ultimul mesaj transmis de pe ASTANA a fost:„Lăsați-o mai ușor că ne dați la fund.” – iar câteva secunde mai târziu:„s-au oprit motoarele.” Când s-au uitat, erau deja la fund.
Aceasta explică tensionarea violentă a parâmei în câteva secunde și imposibilitatea oricărei reacții umane.
Oprirea neexplicată a motoarelor
Cauza tehnică exactă a opririi motoarelor “ASTANA” rămâne încă neelucidată. Ipotezele includ: suprasolicitarea mecanică provocată de tensiunea parâmei transmisă prin elice, ruperea arborelui sau a unui element de transmisie, sau o defecțiune mecanică independentă.
Indiferent de cauza exactă, efectul a fost identic:remorcherul a pierdut propulsia în cel mai periculos moment posibil , adică în timp ce era legat de un petrolier în mers.
Practic, atunci cândmotorul s-a oprit brusc , remorcherul și-a pierdut propulsia, deci capacitatea de a se poziționa activ față de parâmă. Ce se întâmplă în continuare este un fenomen cunoscut în navigație sub numele de„girație prin parmână” sau în englezăsau.
Absența vinciurilor de tensiune
Pe remorcherele de manevră clasice de tipDamen STAN TUG 2608 , așa cum este ASTANA, vinciul de remorcă este unvinciu simplu de 20 tone , fără sistem automat de eliberare a tensiunii (automatic render/recovery winch). Pe remorcherele moderne de tip ASD sau Rotor Tug există sisteme de eliberare rapidă și vinciuri cu tensiune controlată.
Pe ASTANA, dacă parâma s-a blocat sau echipajul nu a putut să o dea la timp,nu exista niciun mecanism automat care să elibereze tensiunea în momentul critic.
Factorul timp
Girting-ul evoluează în 10–30 de secunde de la declanșare până la răsturnare completă. Este fizic imposibil pentru echipaj să reacționeze, adică să ajungă la vinciu și să elibereze parâma manual în acest interval. Asta explică de ce niciunul din cei cindi din echipaj nu a apucat să îmbrace costumul de supraviețuire.
Sursa: https://constanta.info/lasati-o-mai-usor-ca-ne-dati-la-fund-ultimele-cuvinte-ale-echipajului-astana/