Comandanții lui spun că era unul dintre cei mai promițători piloți de F-16 ai României. Eu l-am întâlnit în treacăt la Câmpia Turzii, dar abia acum am descoperit că, dincolo de pilotul extraordinar, Octavian era un om care răspândea lumină și bunătate în jurul lui.Un băiat crescut la altar, plecat dintr-un sat mic ca să-și trăiască visul printre nori. Prea devreme – și într-un mod absurd – i s-au frânt aripile.Scriu aceste rânduri după ce i-am cunoscut familia și apropiații. Cred că Octavian trebuie să rămână pentru noi toți o lecție: să ne descoperim pasiunea pentru care merită să trăim și să fim o bucurie pentru oamenii de lângă noi.Știu că nu există cuvinte care să aline durerea familiei lui. Dar există gânduri bune care îi pot însoți și există responsabilitatea noastră de a face ceea ce Octavian a făcut până la ultima suflare: să răspândim bucurie și să fim mai atenți la sufletele celor de lângă noi.Mult prea puțin pentru profesionalismul lui, dar ceea ce am mai putut face astăzi a fost avansarea in gradul de locotenent-comandor.Zbor lin, Palf!- a transmis Radu Miruţă.