Din 1892, România e pe harta șampaniilor. Producția nu a fost niciodată întreruptă. S-au schimbat doar denumirile și proprietarii
Din anul 1892, la Azuga se produce șampanie. Procedeul de obținere a vinului spumant este exact același care se folosește la Champagne, dar denumirea „șampanie” nu mai poate fi folosită, fiind atribuită exclusiv băuturilor produse în zona de la care provine numele. Primul producător a fost Wilhelm Rhein, iar „șampania” Rhein a cucerit, în scurt timp, Europa. Pivnițele cu același nume există și astăzi, se pot vizita și se pot face degustări de vin spumant, fiind o atracție turistică în stațiunea de pe Valea Prahovei. Au fost construite în anul 1892, la solicitarea Regelui Carol I. Apoi au fost preluate de conducerea comunistă a României, după al doilea război mondial, denumirea „șampaniei” schimbându-se în „Zarea”, din care cea mai mare cantitate mergea la export în URSS. Producția a avut continuitate, păstrându-și tehnologia de fabricație și calitatea, indiferent de proprietar sau denumire.
Istoria pivnițelor și a „șampaniei” de la Azuga este strâns legată de cea a Casei Regale a României. La Pivnițele Rhein, vinul spumant este produs, din 1892, după metodă tradițională de la Champagne, fără întrerupere. Primul premiu internațional pe care l-a obținut vinul spumant produs la Azuga a fost în 1906, pentru Rhein Extra. Au urmat multe alte premii și recunoașterea la nivel internațional a spumantului Rhein.
La începutul secolului trecut s-au dezvoltat mulți producători de șampanie în Franța, Italia și Germania, dar România a fost a patra țară din lume în care s-a făcut
prin fermentare naturală în sticlă, după Franța, Germania și Rusia.
Pivnițele au fost construite în așa fel încât să păstreze o temperatură constantă, indiferent de anotimp. Sunt construite la suprafață, dar au pereții atât de groși încât să mențină în permanență temperatura optimă (circa 1,5 metri grosime, dubli, cu pernă de aer). Climatul creat astfel creează condițiile favorabile pentru producerea vinului spumant fermentat natural, în sticlă.
În anul 1904, Rhein a devenit furnizorul oficial al Casei Regale a României și este, în continuare, pentru că și-a reluat statutul după anul 2020, după ce domeniul a fost preluat de Alexandrion, în anul 2018. „Șampania” produsă la Rhein a fost în meniul pentru ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand, la Alba Iulia, 15 octombrie 1922.
Fermentează timp de 9 luni
Tehnologia de producție a „șampaniei” necesită mult timp și mai ales priceperea oamenilor care lucrează în aceste pivnițe cu istorie de peste 100 de ani. Se obține mai întâi vinul de bază, apoi se parcurg alte 11 etape, până se obține vinul spumant prin metoda „champenoise”, cu fermentare la sticlă.
Vinul trece prin asamblare şi cupajare, pentru realizarea unor loturi omogene. Urmează tirajarea și turnarea în sticle a vinului pregătit special pentru a doua fermentaţie. Pregătirea specială constă în realizarea unui amestec dintre vinul de bază şi o licoare de tiraj, care conţine maiaua de levuri selecţionate (drojdii), sirop de zahăr şi adjuvanţii de remuaj.
Se folosesc sticle speciale, cu pereţii groşi, care rezistă la o presiune de minimum 17 atmosfere. Sticlele se închid ermetic cu capse de metal speciale sau cu dopuri de tiraj, fixate cu agrafe de gâtul sticlei.
După umplere, sticlele sunt duse în spaţiile de fermentare, unde sunt așezate în poziţie orizontală, în stive. Fermentaţia alcoolică la sticlă se face între trei și şase săptămâni, presiunea din sticlă crescând la 6 atmosfere. După fermentare, sticlele se lasă timp de nouă luni în stive, în poziţie orizontală, urmând un proces natural care dă inclusiv aroma spumantului.
Sticlele sunt apoi așezate pe pupitre speciale, în unghi de 45 de grade şi începe rotirea lor zilnică – se rotește fiecare cu o optime din circumferinţă, iar operațiunea se face manual, timp de 30 de zile. Treptat, sticlele se aduc cât mai aproape de poziţia verticală.
Totul se face manual
Procesul acesta se finalizează abia după ce depozitul de drojdii din sticlă este adus în totalitate pe dop. Acesta se evacuează în cadrul unei operaţiuni numite degorjare – pe care doar cei mai pricepuți specialiști o pot face corect. Priceperea lor se poate constata după desfacerea agrafei şi aruncarea dopului: trebuie să nu rămână în sticlă resturi de depozit şi să nu se piardă prea mult lichid.
După degorjare, sticlele de spumant sunt puse în maşina de dozat licoarea de expediţie, care se prepară din vin şi din zahăr dublu rafinat. În funcție de cantitatea de zahăr care se adaugă, vinul spumant poate fi brut natural (0-3 g/l zahăr), extra brut (3-6 g/l zahăr), brut (6-15 g/l zahăr), extra sec (15-20 g/l zahăr), sec (20-35 g/l zahăr) sau demisec (35-50 g/l zahăr).
Sticlelor li se pun apoi dopurile de expediţie şi coşuleţul de sârmă, cu același utilaj. Se spală și se usucă suprafața exterioară, apoi sticlele se întorc pentru omogenizarea amestecului şi se lasă în repaus.
Șampania veche nu poate fi degustată
Spre deosebire de vinuri care sunt mai valoroase când sunt mai vechi, „șampania” este mai bună când este mai proaspătă, termenul maxim fiind de trei ani, până la consum. La pivnițele Rhein sunt astăzi și exponate de la începutul producției, dar nu se mai pot bea. Degustările se fac doar cu spumante din loturile recente, restul sticlelor fiind doar piese de expoziție. Se pot programa degustări ale grupurilor de turiști, dar acestea trebuie să fie anunțate din timp, pentru a se pregăti turul pivnițelor și un ghid care să poată explica procesul de fabricație.
Nu același lucru se întâmplă în cazul vinurilor vechi. Sunt crame în care se pot degusta vinuri de zeci de ani, iar valoarea lor crește odată cu vârsta vinului, bineînțeles, cu condiția să fie ținute în condiții optime. Elementul comun al șampaniei și vinului este că sticlele trebuie să fie ținute la temperaturi reduse (7-8 grade Celsius). Vinurile se țin în poziția culcată, pentru a se menține în permanență umed dopul de plută. Dacă dopul se usucă, scade și calitatea vinului.
Sursa: https://jurnalul.ro/timp-liber/calatorii/vin-spumant-azuga-champagne-994311.html